Oare care parinti nu si-au mintit macar o data copiii pentru ca acestia sa nu mai insiste asupra unui lucru sau pentru ca acestia sa faca ceva ce refuzau prin orice mijloace? Cu siguranta ca acest lucru s-a intamplat deja multora. Vom vedea deci in acest articol care sunt minciunile ce nu ar trebui sa fie spuse unui copil.
Noi, adultii, mintim uneori pentru a obtine mai mult calm, liniste sau odihna. Dar oare ce li se intampla copiilor atunci cand sunt mintiti? Sau cand le promitem un lucru si nu ne tinem de promisiune?
Dar, atunci cand mintim copiii spunandu-le unele lucruri pe care nu le vom face mai apoi, le facem doar rau acestora. Iata deci care sunt minciunile ce ar putea deveni o veritabila problema.
Esti cu adevarat un copil insuportabil
Daca i-ai spus asta copilului tau, cu siguranta ca nu ai vrut asta. I-ai spus intr-un moment de manie sau de frustrare. Problema este insa ca ai un copil care nu stie daca acest lucru este adevarat sau nu, daca crezi cu adevarat asta.
Atunci cand revii la calm, va trebui sa rectifici ceea ce ai spus pentru ca acesta sa nu creasca gandind ca este un lucru adevarat.
Daca nu faci ceea ce spun eu, capcaunul va veni sa te ia. Ce mult ne-ar placea sa avem copii care sa faca totul fara sa protesteze sau fara sa ne rugam de ei neincetat. Din pacate, lucrurile nu stau chiar asa si noi in calitate de parinti, ajungem sa fim frustrati. Si pentru a ajunge acolo unde vrem, ajungem sa ameninta, cu monstri.
Unii copii vor ajunge insa sa creada ca proprii lor parinti vor sa ii dea pe mana momstrilor.
Nu este grav, o alta minciuna pe care nu ar trebui sa o spunem copiilor. Nu ii vom ajuta cand le spunem asta, ba din contra. Daca un copil cade si se loveste sau daca face o mica prostie si noi ii spunem ca nu e nicio problema, ca nu e nimc grav, ce va crede din toate acestea? Ca exista o diferenta intre ceea ce resimte si realitatea parintilor. Se va simti pierdut, nu va mai sti daca ceea ce i se intampla este important sau trebuie ignorat.
Meriti doar ce e mai bun
Este important sa invete ca nu ei sunt in centrul atentiei, ca nu sunt cei mai importanti pentru alte persoane, chiar daca pentru noi sunt. Trebuie sa fie constienti de faptul ca merita tot ce e mai bun, dar ca trebuie sa depuna eforturi pentru a ajunge acolo.