Viata omului in societate nu poate fi imaginata fara situatii problematice. In ultimii ani, mass-media vorbeste din ce in ce mai mult despre forme de hartuire, cum ar fi bullying si mobbing. In ciuda faptului ca ele exista de mult timp, aceasta problema a aparut pe scara larga relativ recent.
Pentru a face fata cu succes oricarei forme de hartuire, trebuie sa intelegeti cand are loc, cine este cel mai probabil sa fie victima si ce masuri trebuie luate daca este necesar. Acest articol va va ajuta sa va dati seama.
Bullying: ce este si cum se manifesta
Bullying (din engleza bullying – intimidare) este comportamentul agresiv al unor membri fata de altii. Cel mai adesea, acest tip de bullying apare in randul copiilor si adolescentilor cu varste cuprinse intre 10 si 18 ani. Caracteristicile definitorii ale bullying-ului sunt intentionalitatea si regularitatea actiunilor agresorilor, precum si distributia inegala a puterii intre acestia si victima.
Principalele forme de bullying sunt:
- violenta fizica (lovituri, impingeri, suturi);
- agresiunea verbala (barfe, ridiculizare, critici, insulte);
- hartuirea psihologica (intimidare, boicotare);
- cyberbullying (hartuirea in retelele de socializare).
Problema bullying-ului este foarte acuta, deoarece oricare dintre formele sale poate duce la consecinte dezastruoase. Exista cazuri cu un deznodamant tragic, cand victimele, incapabile sa reziste unei astfel de presiuni, s-au sinucis.
De regula, este foarte dificil sa se ocoleasca persecutia care a inceput. Exista multe roluri in bullying. Trei dintre ele sunt principale:
- batausii (initiatorii si inspiratorii ideologici ai bullying-ului);
- observatori;
Bullying-ul este cel mai des intalnit in randul elevilor de scoala primara si de liceu. Potrivit unui studiu realizat in anii 1980 de catre cercetatorul si psihologul scandinav Dan Olweus, 15% dintre elevii norvegieni si suedezi se confruntau in mod regulat cu problema hartuirii, iar 32% dintre elevi sufereau de hartuire la scoala. Aproximativ 9% dintre respondenti erau victime, iar 7% jucau rolul de persecutori. In 2007, aceste cifre s-au dublat.
Iar potrivit unui sondaj realizat cam in aceeasi perioada in Statele Unite, 32% dintre copiii americani au fost supusi la hartuire in scoala. Lucrurile stau si mai rau in scolile romanesti moderne. Conform unui studiu realizat la nivel national, 52% dintre scolarii cu varste cuprinse intre 10 si 18 ani s-au confruntat cel putin odata cu hartuirea la scoala, 32% dintre respondenti au fost supusi la hartuire psihologica, iar 26,6% au fost supusi la violenta fizica.
Persecutori si victime
Una dintre conceptiile gresite comune despre victimele hartuirii a fost mult timp aceea ca acestea pot fi doar adulti si copii rezervati, anxiosi si cu o stima de sine scazuta, care sunt mai putin dezvoltati din punct de vedere fizic si care au dificultati de invatare si de perceptie a informatiilor. Astazi, statisticile arata ca absolut oricine poate deveni o victima a bullying-ului (inclusiv cei care sunt activi din punct de vedere social si au o stima de sine adecvata).
Victima este aleasa in functie de principiul „disimilaritatii” fata de toti ceilalti: orice diferenta fata de grup poate duce la agresiunea persecutorilor. Infatisarea, nationalitatea, religia, preferintele sexuale, nivelul de bunastare, interesele, caracteristicile dezvoltarii mentale si fiziologice – aceasta este doar o lista incompleta de motive pentru care agresorii pot alege o victima.
Conceptiile gresite au atins si ele portretul persecutorului. Pentru o lunga perioada de timp, a existat o opinie in randul cercetatorilor pe tema hartuirii ca numai persoanele cu o stima de sine scazuta, copiii din familii disfunctionale care nu isi pot controla emotiile pot deveni agresori. Cu toate acestea, apoi a devenit clar ca printre batausi exista foarte des indivizi cu o stima de sine ridicata si o inteligenta emotionala ridicata, care stiu sa se comporte adecvat atunci cand circumstantele o cer, dar in absenta unei amenintari cu pedeapsa, sunt predispusi la agresiune.
Batausii nu numai ca isi controleaza perfect emotiile, ci si manipuleaza cu abilitate sentimentele celorlalti. Adesea, motivele persecutorilor sunt setea de putere si statut, satisfactia morala si materiala. Uneori, chiar si cea mai mica reactie de aprobare din partea martorilor (un zambet, un ras, o incurajare verbala) poate fi o recompensa pentru batausi.
Bullying-ul este posibil in orice grup: in clasa, la scoala, la universitate, la locul de munca. Aceasta din urma a primit chiar si denumirea de „mobbing”. Sa analizam mai indeaproape ce este.
Mobbing: ce este si cum se manifesta
In lumea moderna, mobbing-ul (din engleza mob – multime agresiva, banda) capata tot mai mult amploare – persecutia colectiva a unui anumit angajat pentru a-l forta sa paraseasca locul de munca sau pentru a-i slabi influenta in cadrul echipei.
Exista doua tipuri principale de mobbing:
- vertical – de la un sef la un subordonat sau de la angajati la un nou lider care nu a putut obtine autoritatea;
- orizontal – de la un grup de angajati catre un coleg.
Optiunile de hartuire a unui angajat la locul de munca pot fi ridiculizarea, criticile neconstructive, barfa, boicotul informational, izolarea unei persoane din viata echipei, deteriorarea bunurilor sale.
La fel ca si hartuirea, mobbing-ul are trei trasaturi caracteristice:
- intentia;
- regularitatea actiunilor;
- distributia inegala a puterii.
Printre consecintele negative ale hartuirii la locul de munca, se pot distinge demotivarea, apatia, nesiguranta, neincrederea in ceilalti, stresul, reducerea eficientei, frica, depresia , agresivitatea si dizabilitatea victimei.
Mobbing-ul, ca fenomen socio-biologic, este, de asemenea, raspandit in lumea animala. Acestea sunt actiuni demonstrative ale animalelor indreptate impotriva inamicului – un reprezentant al speciei opuse. De exemplu, orice animal din turma, dorind sa alunge un pradator, incepe sa il atace masiv.
Si in randul oamenilor, mobbing-ul este adesea un element al luptei intraspecifice. Absolut orice membru al echipei poate fi hartuit la locul de munca: un novice, un angajat cu experienta si chiar un lider.
Cauzele si etapele mobbing-ului
Cauzele mobbing-ului pot fi impartite in mai multe tipuri:
- structurale (politica ineficienta de gestionare a personalului, lipsa unor obiective de anvergura pentru companie);
- sociale (invidia profesionala, dorinta de a „supravietui” unui concurent);
- personale (ostilitatea personala a unor angajati fata de altii).
De asemenea, unul dintre motivele aparitiei mobbing-ului in echipa, pe langa stresul socio-psihologic, este si lenea obisnuita a angajatilor. Daca echipa are scopuri si obiective ambitioase, toata energia sa este cheltuita pentru rezolvarea acestora, si nu pentru a gasi o victima.
Orice hartuire se dezvolta in etape. Mobbing-ul are 5 etape:
- Perioada de formare a tensiunii. Ca urmare a unui conflict nerezolvat, deschis sau ascuns, incepe sa se simta o tensiune puternica intre angajati. Aceasta tensiune este posibila si ca urmare a unui climat nefavorabil in echipa, cauzat de o politica manageriala gresita.
- Stadiul initial. In aceasta etapa, are loc alegerea „victimei”. Pentru a da frau liber stresului emotional, echipa incepe sa manifeste un comportament agresiv fata de orice angajat. Acesta poate fi exprimat sub forma unor remarci incorecte, a unor critici punctuale sau neconstructive.
- Faza activa. Agresivitatea, ridiculizarea, criticile si remarcile devin regulate in raport cu o anumita persoana. In aceasta etapa, se pierde orice obiectivitate in raport cu victima mobbing-ului: toate observatiile nu mai depind de activitatea specifica a unei persoane. In acelasi timp, victima incepe sa aiba probleme de sanatate – atat fizice, cat si psihologice.
- Izolarea sociala. Victima este boicotata partial sau total de catre persecutori (fizic, emotional, psihologic, informational). Angajatul se retrage din viata sociala a echipei, pierzandu-si orientarea. Sanatatea psihologica si fizica a victimei se poate deteriora.
- Pierderea locului de munca. Victima isi paraseste locul de munca. Acest lucru se poate intampla atat la initiativa angajatului insusi, cat si sub constrangerea angajatorului.
Durata fiecarei etape poate dura un timp diferit. Aceasta va depinde de stabilitatea emotionala si psihologica a victimei si de gradul de ura al persecutorilor fata de ea.
Cum sa evitati sa deveniti o victima a bullying-ului?
Agresorii nu au nevoie de motive obiective pentru aparitia bullying-ului. Cu toate acestea, acest lucru nu inseamna deloc ca, confruntata cu hartuirea, o persoana nu va putea sa-i reziste. Ce trebuie sa faci pentru a nu deveni tu insuti o victima a bullying-ului:
- Dezvolta-ti inteligenta emotionala. Capacitatea de a urmari si de a controla emotiile permite unei persoane sa raspunda in mod adecvat la tot ceea ce se intampla, iar intelegerea sentimentelor si emotiilor oamenilor din jurul sau ii va permite, la randul sau, sa construiasca relatii de incredere cu acestia. Stapaniti abilitatea de autoreglare mentala. Abilitatea de a va aduna la momentul potrivit va va permite sa evitati grijile inutile si emotiile negative.
- Nu luati bullying-ul personal. De multe ori, persecutorilor nu le pasa deloc pentru ce sa otraveasca victima. Iar sarcina dumneavoastra este sa nu-i lasati sa va afecteze stima de sine . Nu trebuie sa va simtiti vinovat ca sunteti diferit de restul echipei. Orice diferenta este caracteristica ta care te face o persoana.
- Extindeti-va orizonturile. Concentrandu-te pe dezvoltarea ta, iti sublimezi energia in directia corecta. Cu cat aveti mai multe interese, cu atat mai mare este cercul de cunostinte, ceea ce inseamna ca nu va trebui sa suferiti din cauza lipsei de comunicare.
- Distingeti feedback-ul constructiv de cicalelile si acuzatiile nefondate. Tratati-l pe primul cu intelegere si recunostinta pentru oportunitatea de a deveni mai bun, iar ca raspuns la criticile tendentioase, aparati-va cu calm si incredere limitele.
- Stabiliti-va si aparati-va limitele. Invatati tehnici de negociere. Orice persecutor primeste sprijin psihologic din faptul ca victima incepe sa experimenteze emotii negative: confuzie, resentimente, frustrare, rusine, frica etc. In cazul in care o persoana isi poate apara in mod rezonabil punctul de vedere, fara a se teme de opinia adversarilor, persecutorii isi pierd interesul fata de ea.
- Fiti prietenosi. Implica-te in proiecte de lucru si de echipa, in activitati de team building si fa parte dintr-o echipa. Dar nu mergeti la extreme. A face parte dintr-o echipa nu inseamna sa discuti ultimele barfe sau sa te implici in intimidarea celorlalti. Amintiti-va principiile si limitele.
- Fiti sinceri. Vorbiti deschis despre sentimentele, emotiile si experientele dvs. fara teama de a fi inteles gresit sau respins. Spuneti-le direct “infractorilor” atunci cand nu va plac actiunile lor.
- Nu va fie teama sa cereti ajutor. In cazul in care nu va mai puteti descurca de unul singur, nu ezitati sa contactati pe cei care va pot ajuta. Capacitatea de a vorbi deschis despre problemele dumneavoastra este un semn de putere.
In concluzie!
Din nefericire, absolut oricine poate deveni o victima a bullying-ului, indiferent de varsta, sex, caracteristici intelectuale si fiziologice, statut financiar si statut social. Nu exista o solutie universala la aceasta problema, dar cea mai importanta conditie pentru contracarare este onestitatea si deschiderea in discutii. Prin urmare, straduiti-va sa dezvoltati aceste si alte calitati exprimate in articol. Impreuna, ele pot deveni o protectie si un sprijin de incredere in orice situatie dificila de viata. Mult succes!