Oamenii care citesc mult sunt suspectați adesea că citesc foarte repede. Altfel cum ar putea termina zeci de cărți într-un an?

În realitate, viteza nu-i neapărat explicația. Mult mai important este locul pe care lectura îl ocupă în programul zilnic. Citim mai mult atunci când încetăm să așteptăm momentul perfect pentru citit.

Momentul acela, cu două ore libere, liniște deplină, fotoliu confortabil și nimeni care să ne deranjeze, apare destul de rar. În schimb, avem zece minute în metrou, un sfert de oră într-o sală de așteptare, douăzeci de minute înainte de culcare și toate acele intervale mici pe care telefonul le înghite fără să ne dăm seama.

Dacă vrem să citim mai mult, problema nu este întotdeauna lipsa timpului, ci felul în care îl folosim.

Nu căuta timpul ideal pentru citit

Pentru majoritatea lucrurilor importante din viață nu așteptăm să ni se elibereze programul. Le facem loc.

Lectura poate funcționa după același principiu. În loc să fie o activitate rezervată weekendului sau vacanței, poate deveni parte din rutina obișnuită.

Ajută enorm să avem o carte la îndemână. Fizică sau electronică, contează mai puțin. Important este ca, atunci când apar zece minute libere, alternativa la deschiderea automată a unei rețele sociale să poată fi și deschiderea unei cărți.

Nu avem nevoie nici de sesiuni impresionante de lectură. Douăzeci de minute pe zi înseamnă peste 120 de ore într-un an. Chiar și într-un ritm lent, sunt suficiente pentru un număr considerabil de cărți.

Cititul mult se construiește, până la urmă, din bucăți mici de timp folosite constant.

Cărțile nu trebuie să coste mult. Sau chiar deloc.

Un alt obstacol invocat frecvent este prețul cărților.

Și da, dacă am cumpăra fiecare titlu nou, în ediție cartonată, imediat după apariție, lectura ar putea deveni un hobby destul de scump.

Numai că nu suntem obligați să facem asta.

Bibliotecile publice continuă să ofere acces la mii de volume gratuit. Anticariatele sunt pline de cărți excelente la prețuri mici, iar multe titluri clasice pot fi găsite legal în format digital după intrarea lor în domeniul public. Există apoi schimburi de cărți, târguri, ediții paperback și librării second-hand.

În jurul cărților se formează și comunități, proiecte și inițiative precum Rezistența prin Cultură, pornite tocmai în ideea că lectura merită încurajată și dincolo de librării și biblioteci.

Erasmus din Rotterdam spunea, cu câteva secole înaintea abonamentelor și cumpărăturilor online, că atunci când are puțini bani cumpără cărți, iar dacă îi mai rămâne ceva, cumpără mâncare și haine.

Nu trebuie să-i urmăm exemplul până la capăt. Facturile nu accepte argumente umaniste. Ideea din spatele afirmației rămâne însă valabilă: pentru cine consideră lectura importantă, o carte nu este doar o cheltuială.

Este și o investiție în propria educație.

Citește cu un scop, dar nu transforma lectura în temă pentru acasă

Oamenii au pus cunoașterea în cărți de mii de ani. Este foarte probabil ca o problemă cu care ne confruntăm astăzi să fi fost deja studiată, povestită sau măcar formulată de altcineva.

Cititul ne permite să împrumutăm experiența unor oameni pe care nu-i vom întâlni niciodată. Putem afla într-o săptămână lucruri pe care altcineva le-a înțeles în ani de cercetare, muncă sau încercări ratate.

Dar lectura nu trebuie justificată permanent prin productivitate.

Un roman nu trebuie să ne facă mai eficienți. O carte de poezie nu este obligată să ne învețe o competență nouă. O carte autobiografică poate pur și simplu să ne lase să vedem lumea prin experiența altcuiva. Putem citi din curiozitate, din plăcere sau pentru simplul privilegiu de a locui câteva ore în mintea altcuiva.

Avem iata una dintre cele mai bune explicații pentru a citi mai mult: avem la dispoziție o singură viață, dar cărțile ne permit să vedem mult mai multe.

Nu numărul de cărți este miza

Douăzeci, cincizeci sau o sută de cărți pe an sună bine într-o statistică. Dar lectura nu este concurs și nici listă de bifat.

Putem abandona o carte care nu ne spune nimic. Putem citi încet una care cere timp. Putem reveni la un volum citit acum zece ani și descoperi că, între timp, cartea a rămas aceeași, dar cititorul nu.

Dacă vrem să citim mai mult, nu trebuie să învățăm să citim mai repede.

Trebuie doar să facem din citit un obicei suficient de firesc încât să nu mai avem nevoie de o ocazie specială pentru a deschide o carte.