Dacă ai fost recent la dentist și înainte de a începe tratamentul medicul ți-a pus “diga”, atunci află că ai ajuns la un cabinet care da importanță detaliilor. Din acest articol vei afla ce este diga, cum se folosește și de ce uneori chiar și medicii merg la un curs despre izolarea cu diga pentru a se obișnui cu utilizarea acesteia în timpul tratamentelor.
Diga este folosită mai ales în endodonție (tratamente de canal), odontologie (obturații fotopolimerizabile), estetică dentară, dar și în protetică, în timpul cimentării lucrărilor sau în alte etape și nu este o tehnică nouă, acesta fiind inventată în 1864. Numai că puțini medici stomatologi o folosesc.
Scopul său este de a menţine uscată porţiunea pe care se lucrează, indiferent că vorbim de tratamentul unei carii simple (obturaţie -“plombă”) sau de un tratament endodontic. Diga poate avea multiple culori, forme. Pentru pacienții alergici la latex, există și alte materiale din care se poate confecționa diga. Diga poate crește șansele de succes ale unui tratament dentar, având o serie de avantaje:
- îmbunătăţeşte vizibilitate asupra zonei de tratat prin menţinerea retracţiei părţilor moi – buze, limbă, obraji;
- previne contaminarea câmpului operator (unul sau mai mulți dinți) cu salivă;
- protejează mucoasa bucale de acțiunea iritantă a soluțiilor dezinfectante folosite în terapia endodontică, a acidului demineralizant folosit pentru adeziunea obturațiilor;
- ajută la evitarea inhalării sau înghițirii accidentale a fragmentelor rezultate în urmă tratamentului (amalgam) sau a instrumentarului mic stomatologic (freze, ace);
- protejează părțile moi (buze, obraji, limbă) de derapaje accidentale ale instrumentelor;
- ajută la evitarea reflexelor de vomă, foarte puternice la unii pacienți. Diga funcționează că o barieră inclusiv psihologic, creând senzația că se lucrează în afară gurii;
- asigură calitate net superioară a adeziunii obturațiilor sau cimentărilor.
Astfel, vei fi scutit de gusturi și mirosuri neplăcute, rulouri de vată pe care trebuie să le menții “nemișcate”, de stresul că nu cumva să le înghiți sau chiar de oboseală de a stă cu gură larg dechisa.
În unele situații montarea acesteia poate necesită mai mult timp. De asemenea, poate oferi o stare de disconfort și îți poate crea o stare claustrofobie, accentuând senzația că nu poți respiră. În aceeași măsură, poate limita comunicarea dintre tine și medic, inducând o creștere a stării de anxietate. De asemenea poate fi mai greu de aplicat în anumite situaţii clinice cum sunt molarii de minte, dar toate aceste situaţii nu reprezintă contraindicaţii absolute ci necesită numai o bună pregătire a medicului în aplicarea şi eventual îndepărtarea rapidă a sistemului de izolare când situaţia o impune.
Chiar dacă ai verifica orice curs de stomatologie, ai vedea că majoritatea specialiștilor o recomandă că având anumite avantaje, nu toate cabinetele stomatologice o folosesc diga că metodă standard de izolare a dinților, deoarece implică anumite costuri, timp și pregătire a medicul pentru a o aplică.