Umărul înghețat (cunoscut medical ca capsulita adezivă) este o afecţiune dureroasă a articulaţiei umărului, care limitează semnificativ mișcările active și pasive. Boala apare în principal la persoanele cu vârsta între 40 și 60 de ani, afectând mai frecvent femeile, iar cauzele exacte rămân parțial necunoscute, existând o legătură cu afecţiuni metabolice și endocrine.
Cum se dezvoltă și cum evoluează umărul înghețat?
Umărul înghețat se declanșează prin inflamația și fibroza capsulei articulare glenohumerale. În stadiile incipiente, inflamația provoacă durere și o pierdere treptată a mobilității. Pe măsură ce fibroza și contractura capsulei progresează, mișcările devin sever restricționate, ca o cicatrice internă ce reduce elasticitatea țesuturilor.
Factori de risc
- Imobilizarea prelungită a umărului (după leziuni traumatice sau intervenții chirurgicale);
- Diabet zaharat;
- Hipotiroidism;
- Bolile cardiovasculare.
Este important de diferențiat această patologie de cauzele traumatice ale umărului dislocat, deoarece umărul înghețat se dezvoltă insidios, fără un eveniment traumatic clar.
Manifestări clinice și diagnostic
Principalele simptome ale umărului înghețat sunt:
- Durere persistentă, difuză, accentuată în timpul nopții sau la mișcările active;
- Rigiditate progresivă care limitează activități cotidiene (îmbrăcarea, ridicarea brațului);
- În stadiile avansate, durerea poate scădea, dar mobilitatea rămâne sever afectată.
Diagnosticul se bazează pe anamneză și examen clinic, completate de investigații imagistice:
- Radiografia – pentru excluderea altor patologii, cum ar fi artrita;
- RMN – evidențiază modificările inflamatorii și fibroase ale capsulei articulare.
Tratament pentru umărul înghețat
Abordarea terapeutică combină măsuri conservatoare și intervenții invazive, în funcție de severitatea simptomelor și răspunsul la tratament.
Opțiuni de tratament
- Măsuri conservatoare: antiinflamatoare nesteroidiene și programe de fizioterapie specifice pentru restabilirea treptată a mobilității;
- Infiltrații intraarticulare cu corticosteroizi: reduc inflamația și durerea în cazurile rezistente la tratament conservator;
- Artroscopie: utilizată în situațiile refractare pentru a elimina restricțiile de mișcare cauzate de rigiditatea capsulei.
Prognosticul este, în general, favorabil, deși recuperarea completă poate necesita între câteva luni și doi ani, în funcție de evoluția individuală a pacientului.
