Intrand in scoala, copilul se confrunta pentru prima data cu o noua datorie pentru el insusi – sa faca temele. De fapt, este chiar prima datorie, inainte de aceasta copilul doar se juca, iar daca a invatat ceva, atunci doar la un moment convenabil pentru el insusi si doar ceea ce era cu adevarat interesant.
Copiii nu se obisnuiesc imediat cu noua rutina. In medie, le ia aproximativ sase luni pentru a se adapta. Unii „intra” mai repede in noile reguli, altii mai incet. De cele mai multe ori, scoala tine cont de aceasta caracteristica, iar temele pentru acasa nu sunt atribuite in primele lectii.
Dar, adesea, copiii nu se pot adapta singuri si isi fac temele incet si cu dificultate. Se intampla ca ei sa planga, sa-si cheme parintii, sa le ceara ajutorul. Mamele (si tatii) pline/i de compasiune inteleg cuvantul „ajutor” ca fiind „fa-o pentru mine”. Acest lucru nu face decat sa agraveze problema, deoarece copilul se va obisnui sa se bazeze pe parinti si va inceta sa isi mai faca singur temele; in plus, fara sa inteleaga semnificatia temelor pentru acasa, un elev va pierde o veriga importanta in procesul educational si nu va putea stapani materia in viitor.
Prin urmare, parintii ar trebui sa stie ca „a ajuta” inseamna doar a indica modalitati de rezolvare a unei probleme, determinandu-l pe copil sa gandeasca, dar nu a face munca in locul lui. Ar trebui sa il ajutati doar atunci cand o cere; daca nu o cere, inseamna ca vrea sa se descurce singur si este imposibil sa interveniti intr-o astfel de situatie.
De ce se dau teme pentru acasa
Multi oameni – atat elevi, cat si parintii lor – sunt interesati de aceasta problema. La urma urmei, temele pentru acasa nu contin, de obicei, materiale noi, ci au ca scop consolidarea a ceea ce s-a invatat in timpul lectiei. Dar acesta este sensul lor: subiectul unei lectii scolare se poate „sterge” rapid din memorie, mai ales daca i s-a parut plictisitor copilului si nu corespunde intereselor si hobby-urilor sale. Acasa, intr-un mediu fundamental diferit, elevul trebuie sa revina din nou la subiectul abordat, in acest caz se consolideaza memorarea arbitrara.
Dar valoarea temelor pentru acasa nu este doar atat. Cel putin in scoala primara, temele pentru acasa sunt singurul tip de munca pe care un copil este obligat sa il faca pe cont propriu. El este responsabil pentru aceasta munca. Prin urmare, temele sunt o modalitate excelenta de a dezvolta aceste trasaturi de personalitate – independenta si responsabilitatea. Lectiile trebuie facute chiar daca elevul a inteles bine subiectul in clasa la scoala. In temele pentru acasa, se pune mai mult accent pe partea practica, astfel incat pentru copil aceasta este o modalitate de a testa subiectul invatat „in actiune”.
Atunci cand ii invatam pe scolarii mici sa faca temele pentru acasa, trebuie sa le explicam necesitatea muncii independente. Lectiile scolare sunt un fel de pregatire pentru viata de adult, iar studiul are multe in comun cu munca. Puteti face o paralela – mama are propria slujba, tata o are pe a lui, iar tu iti faci si tu treaba – mergi la scoala si fa-ti temele.
Multi parinti isi amintesc cum li s-a spus in copilarie: daca inveti prost, vei ajunge oier. Unii inca le mai spun acest lucru copiilor lor. In principiu, exista un motiv pentru acest lucru. Este necesar doar sa explicam pana la capat – ca oamenii care ocupa pozitii importante sunt sefi si castiga bani buni, fac o munca foarte dificila si, in plus, o fac pe cont propriu. Iar cei care din copilarie nu le plac sarcinile dificile si se tem de decizii independente (chiar daca sunt eronate!), la varsta adulta, vor lucra numai in locuri simple si prost platite.
Cand se fac temele pentru acasa
Este important sa se stabileasca cand copilul ar trebui sa faca temele. Acestea nu trebuie amanate pentru seara: noaptea este o perioada de odihna pentru organism, mai ales pentru creier. Momentul optim pentru orele de curs pentru un elev care invata in primul schimb este la o ora dupa ce se intoarce de la scoala. Daca participa la unele cursuri suplimentare, sectiuni sau cercuri, atunci lectiile pot fi facute la o ora ulterioara. Iar in cazul in care copilul studiaza in schimbul al doilea, cel mai bine este ca lectiile sa fie facute dimineata.
Nu este nevoie sa il distrageti cu sarcini straine, cum ar fi curatenia. Atat copilul, cat si parintii trebuie sa inteleaga ca cel mai important lucru pentru el este sa invete. Puteti face curatenie in orice alt moment, gunoiul nu va fugi nicaieri.
Este necesar sa se limiteze copilul in timp?
Majoritatea educatorilor si psihologilor sunt siguri ca este imposibil, el trebuie sa indeplineasca sarcina in ritmul in care se simte confortabil. Graba nu va aduce decat rau: lectiile vor fi facute fie incomplet, fie incorect, fie neglijent. Conceptul de „repede” pentru aceasta varsta este foarte subtire si liber, un copil va invata cu adevarat repede sa faca temele doar in clasele mai mari.
Dar este, de asemenea, adevarat ca nu este necesar sa se intarzie prea mult finalizarea lectiilor, in acest caz copilul va obosi si se va preface doar ca lucreaza. Libertatea mult-asteptata si activitatile interesante sunt un bun stimulent pentru a lucra rapid.
Temele pentru acasa pot fi de lunga durata. In acest caz, trebuie sa aderati la un regim special. La fiecare 20-30 de minute trebuie sa ii oferiti copilului posibilitatea de a se odihni. Aici este acelasi considerent ca la scoala: lectiile nu se inlocuiesc una dupa alta la rand, intre ele exista pauze dese si scurte.
Lucratul la lectii acasa, din punctul de vedere al elevului, este foarte diferit de munca scolara. Poti sa nu te grabesti, sa iei o pauza mai lunga, sa te apuci de treaba atunci cand iti convine; mama nu te va certa pentru ratare si greseli, te poti uita in manual si chiar in „rezolvari” – acest lucru nu este interzis acasa. Pe de o parte, acesta este un factor pozitiv, dar, pe de alta parte, este negativ: mai putina rigoare in comparatie cu orele de scoala va duce la o scadere a responsabilitatii si a autocontrolului. Copilul va incepe sa manance la locul de munca, sa se uite la televizor, sa asculte muzica, iar toate acestea vor fi distractive. Ca urmare, el va sta la masa si nu va putea face alte lucruri importante, precum si sa se relaxeze. Prin urmare, parintii ar trebui sa supravegheze temele pentru acasa.
Este in regula sa certi un copil pentru note proaste?
Unii parinti cred ca este posibil si necesar. Acest lucru este dependent in special de mamele care cred ca copilul lor este cel mai bun si ar trebui sa fie perfect in toate. Tatii tind sa fie mai putin asa.
De fapt, certarea si pedepsirea copiilor pentru greseli si note proaste este o greseala grava. In primul rand, le scade stima de sine si, in loc de copilul „cel mai bun”, increzator in abilitatile sale, vom avea parte de unul disperat si descurajat, care crede ca nu va reusi niciodata. Daca ceva nu-i iese bine unui copil, trebuie sa-l ajuti si, de asemenea, sa-l convingi ca greselile sunt normale.
In general, copilul are nevoie de sprijinul total al parintilor. In niciun caz nu trebuie sa-l lasati singur. Parintii ar trebui sa verifice atent temele cu acesta. Pentru sarcinile facute corect si notele bune, el ar trebui sa fie laudat si aprobat, dar nu ar trebui sa fie certat nici pentru esecuri. De altfel, el poate intarzia finalizarea lucrarii tocmai pentru ca vrea sa ceara ajutor, dar ii este jena sau ii este teama sa o spuna. Este necesar sa va ocupati de el si sa vedeti daca are nevoie de ajutorul dumneavoastra.
Despre atitudinea fata de evaluari – un cuvant aparte. Nu trebuie sa te agati deloc de ele, altfel copilul va ajunge la concluzia ca trebuie sa invete de dragul cifrelor si al notelor bune de la profesor. De fapt, trebuie sa studieze doar de dragul cunoasterii. O nota proasta nu inseamna nicidecum ca copilul nu a stapanit subiectul, ca este prost si incapabil. O scadere a notei poate aparea din motive care nu au legatura cu dobandirea cunostintelor: scrisul slab, petele, graba si neatentia in rezolvarea problemei, in ciuda faptului ca, in general, calea de rezolvare a fost gasita. Trebuie sa discutati cu fiul/fiica dvs. si sa stabiliti impreuna cu acesta ce a dus la o nota proasta si cum poate fi corectata.
Cum sa planifici temele pentru acasa
Trebuie sa va straduiti sa va asigurati ca copilului i-a placut sa-si faca temele. El nu trebuie sa perceapa acest lucru ca pe o tortura sau o sarcina grea: trebuie sa inteleaga ca face lectiile doar pentru el insusi – cunostintele dobandite ii vor fi cu siguranta utile in viata. Starea de bine a elevului joaca un rol important.
Pentru ca lectiile sa fie rapide si eficiente, trebuie sa va dati seama ce anume se da acasa. Nu trebuie sa faceti totul la rand. Ele trebuie sa fie sortate in mai multe categorii:
- Simple si complexe.
- Scrise si orale.
- Favorite si neiubite.
Nu este nevoie sa incepeti cu subiecte complexe si neiubite. Mai intai de toate, trebuie sa faceti sarcinile preferate, care sunt si ele destul de simple. In acest caz, dupa primele elemente, copilul nu va obosi, ci, dimpotriva, se va inveseli si va „intra in paine”. Dificultatea ar trebui sa creasca treptat.
In ceea ce priveste temele orale si scrise, aici alegerea poate fi facuta in moduri diferite, in functie de preferintele elevului. Cu toate acestea, unii psihologi recomanda sa nu se inceapa efectuarea temelor prin memorarea poeziilor – este mai bine sa le mutati chiar la sfarsit.
Aceasta planificare poate dura cateva minute la inceput; in plus, nu intotdeauna este prima data cand elevul poate determina ce ii place mai mult si ce mai putin. Dar, mai tarziu, „sortarea” lectiilor va avea loc instantaneu si automat.
Dificultati in finalizarea lectiilor
Atunci cand isi face temele, un copil poate intampina anumite obstacole care vor intarzia timpul de lucru. La inceput, ei trebuie sa le depaseasca impreuna cu parintii lor.
Un tip de obstacol este reprezentat de cuvintele de neinteles. In primul rand, acestea se regasesc in textele despre limba si literatura romana; in temele pentru alte materii, textele sunt mai structurate. De cele mai multe ori, cuvintele de neinteles (invechite, dialectale etc.) sunt explicate in notele de subsol sau in dictionarul atasat la sfarsitul manualului, dar este imposibil sa se stabileasca toate aceste cuvinte. In acest caz, impreuna cu copilul, trebuie sa folositi dictionare si manuale suplimentare sau sa ii explicati singur sensul cuvantului. Se intampla ca un cuvant sa fie de neinteles pentru un copil, pe care, conform autorilor manualului, ar trebui sa il cunoasca.
Un alt tip de obstacol este o sarcina prea complexa care se realizeaza in mai multe etape, precum matematica. Exista copii care gandesc instantaneu, cat si nepriceputi, care invata cu greu subiectul; acestia din urma au adesea dificultati in a face fata sarcinilor care implica mai multe etape si, cu atat mai mult, cautarea unor solutii nestandardizate. Toti acestia sunt absolut normali din punct de vedere al dezvoltarii intelectuale, doar ca organismele lor difera unul de celalalt. In cazul in care copilul nu gandeste prea repede si se pierde la vederea unor sarcini complexe, cu mai multe etape, are nevoie de ajutor. In viitor, chiar si flegmaticii perfecti vor intelege si vor putea indeplini astfel de sarcini rapid si fara erori.
Dificultatile in indeplinirea unor astfel de sarcini se pot datora faptului ca copilul nu stapaneste subiectul in etape. Ca urmare a neatentiei, i-a scapat un detaliu important, motiv pentru care solutia problemei nu se leaga. In acest caz, este cu atat mai necesara asistenta unui adult, care poate gasi o piedica in rationamentul elevului si poate ajuta la corectarea acesteia.
