Ce este distrugerea? Pur si simplu, acesta este antonimul cuvantului „constructie”. Termenul „comportament distructiv” este mai des folosit in legatura cu copiii si adolescentii, dar este comun tuturor oamenilor, indiferent de varsta. Acesta este un model de comportament atunci cand normele si regulile general acceptate sunt incalcate intr-un mod verbal sau nonverbal.
Comportamentul distructiv se manifesta la un moment de cotitura in viata ca o aparare impotriva unui agresor, o iritare, o reactie la circumstantele predominante, o manifestare deschisa a propriei ostilitati. Actiunile unei persoane distructive ii duc pe ceilalti la nedumerire, dar numai putini sunt cei care se gandesc care este adevaratul motiv al acestor actiuni distructive.
Despre ce este vorba?
Comportamentul distructiv este o manifestare a activitatii interne a unei persoane intr-un mod practic sau verbal, al carei rezultat este distrugerea a ceva. De regula, comportamentul distructiv vizeaza comunicarea intre oameni, relatiile, obiectele materiale, propria stare fizica sau emotionala.
Pur si simplu, atunci cand lumea interioara a unei persoane este pusa in pericol, aceasta incepe sa distruga tot ceea ce o inconjoara: este nepoliticos cu oamenii sau animalele, strica proprietatea, comite acte de violenta etc. Adesea, comportamentul distructiv este numit si deviant, iar acest lucru este, de fapt, corect, deoarece comportamentul distructiv este o forma regresiva, negativa de manifestare a deviantei.
Un astfel de comportament este considerat o abatere din punctul de vedere al atitudinilor medicale, psihologice si sociale , si duce la o scadere a calitatii vietii umane, la o afectare cognitiva in perceptia a ceea ce se intampla, la tulburari emotionale si la o scadere a stimei de sine. Consecintele actiunilor distructive pot fi diferite: de la „caderea” individului din societate pana la izolarea completa.
De cele mai multe ori, acest comportament este caracteristic adolescentilor, deoarece acestia trec prin momente de cotitura in viata lor, apar schimbari in psihic legate de varsta ; se confrunta cu primele probleme in societate, cu neintelegeri din partea adultilor, in urma carora apar schimbari distructive ale personalitatii, care se exprima prin actiuni distructive.
Comportamentul distructiv se manifesta prin:
- schimbarea distructiva a caracterului, a temperamentului ;
- formarea unei stime de sine incorecte ;
- denaturarea motivelor si nevoilor personale;
- incapacitatea de a-si controla comportamentul;
- perturbarea relatiilor cu oamenii.
In psihologie, comportamentul este vazut ca fiind relatia dintre un stimul si o reactie la acesta, iar reactia insasi poate fi externa si interna. Cea externa se manifesta prin miscari, actiuni si cuvinte, de exemplu, daca vorbim despre o reactie distructiva, aceasta poate fi cruzimea fata de animale, vandalismul, atacurile teroriste.
Reactia interna se exprima in perceptia emotionala, motivatia, procesarea cognitiva. Comportamentul distructiv poate fi, de asemenea, directionat „in interiorul” subiectului. Consumul de alcool, de substante ilegale si sinuciderea sunt toate manifestari ale distrugerii. In orice caz, gandul distructiv intern va gasi intotdeauna o cale de iesire si se va manifesta in actiuni.
Un model de comportament distructiv provoaca intotdeauna o reactie negativa la oameni, provoaca daune nu numai lumii din jur, ci si persoanei care il manifesta. Acesta este un fel de raspuns la situatia actuala si rezultatul unei adaptari necorespunzatoare in societate, a incapacitatii de a-si regla propria stare psiho-emotionala. Comportamentul distructiv are propriile sale cauze, prin urmare, inainte de a intelege cum sa „tratezi”, trebuie sa identifici sursa bolii in sine, si pot exista mai multe.
Cauzele comportamentului distructiv
Asadar, pentru a afla care este motivul pentru care se comit acte distructive, sa ne indreptam mai intai spre stiinta. Creierul uman are un sistem limbic, care este responsabil pentru controlul emotiilor de baza, si un cortex cerebral, iar zona de responsabilitate a acestuia este reprezentata de functiile cognitive (perceptie, analiza informatiilor, vorbire, abilitati motorii etc.)
Exista o opinie conform careia afectarea lobului frontal al cortexului cerebral sporeste raspunsul unei persoane la impactul cu ceva din exterior, adica o persoana poate fi iritata chiar si din cele mai nesemnificative motive. De aici si reactia inadecvata la provocare, comportamentul impulsiv si agresivitatea.
Oamenii de stiinta din Anglia au efectuat un studiu asupra unui grup de ucigasi si au constatat ca cei mai multi dintre ei aveau o electroencefalograma anormala. Se stie, de asemenea, ca cei care sufera de epilepsie de lob temporal sunt mai predispusi decat ceilalti la izbucniri irationale de “turbare”. Se pare ca lipsa de control este caracteristica celor care au leziuni cerebrale.
Conform altor studii, exista o relatie directa intre prezenta serotoninei in creierul uman si o reactie distructiva. S-a dovedit ca la pacientii cu depresie, care s-au sinucis, continutul de serotonina din creier era semnificativ mai mic decat la acele persoane care au murit din alte motive. Pentru a confirma aceasta relatie, au fost efectuate experimente pe animale, care au aratat ca sobolanii cei mai agresivi si mai activi aveau, de asemenea, un nivel mai scazut de serotonina in creier.
Exista o opinie conform careia prezenta anumitor hormoni afecteaza, de asemenea, distructivitatea unei persoane. In special, este vorba despre testosteron. Se stie ca barbatii din tribul indian Yanomami au un caracter razboinic. Exista razboaie constante intre ei si asezarile vecine. In acelasi timp, aceia dintre ei care sunt capabili de crima au de aproape 2,5-3 ori mai multe sotii si copii decat reprezentantii mai calmi ai tribului.
Unele studii indica faptul ca acest hormon este depasit si in cazul veteranilor de razboi. Cu toate acestea, nu se poate spune cu certitudine ca testosteronul are un efect direct asupra comportamentului uman; mai degraba, este un factor suplimentar care formeaza anumite modele de comportament.
Se pare ca distructivitatea are o anumita natura de aparitie, dar acest lucru nu inseamna ca tendinta la actiuni distructive poate fi transmisa din generatie in generatie pur si simplu. Exista o serie de alti factori care influenteaza dezvoltarea deviantei. In mod conventional, acestia pot fi impartiti in mai multe grupe:
- Factori biologici: oamenii, prin natura lor, pot fi predispusi la distrugere. Acesti factori controleaza urmatoarele caracteristici: sexul, varsta, sanatatea si rezistenta, structura fizica, proprietatile sistemului nervos etc.
- Factori psihologici: comportamentul distructiv se formeaza datorita influentei stimulilor externi si a caracteristicilor psihologice care determina caracterul unei persoane. De exemplu, caldura, zgomotul puternic, fluctuatiile geomagnetice – toti acestia sunt factori externi care pot provoca agresivitate si alte reactii negative. Dar conditiile climatice favorabile, dimpotriva, pot reduce probabilitatea unor acte distructive.
- Factori sociali: acestia includ influenta politicii, a mass-mediei, a traditiilor sociale, a caracteristicilor grupurilor in care se afla persoana (statut social, afiliere de clasa etc.) si a mediului apropiat, cum ar fi familia.
Judecati singuri: acum la televizor se difuzeaza in mod deschis filme cu scene de crima si violenta, reportaje despre crime. Acest lucru duce la dezvoltarea agresivitatii. Personajele rele din filme devin idoli, copiii si adolescentii incep sa le copieze comportamentul.
Comportamentul distructiv al adolescentilor este adesea asociat cu emanciparea si imitarea. Copiii se straduiesc sa devina adulti cat mai curand posibil, sa se elibereze de controlul parental – aceasta este emanciparea. Ei incep sa faca totul in sfidare, exprimandu-si astfel protestul, si sa se comporte asa cum face idolul lor – aceasta este o imitatie. O autoritate poate fi cineva care ii inclina pe copii spre fapte rele. Adolescentii sunt usor de influentat, prin urmare, atunci cand intra intr-o companie disfunctionala, ei adopta rapid modelul de comportament.
Bineinteles, familia are o influenta deosebita asupra dezvoltarii comportamentului distructiv, deoarece ea este cea care insufla copilului anumite norme, reguli si valori. Copiii copiaza comportamentul parintilor lor, ei sunt influentati de toate procesele care au loc in familie. Nu este vorba doar despre relatii, ci si despre statutul social, situatia financiara, nivelul de educatie etc.
Iata cateva cauze legate de familie ale comportamentului perturbator:
- Manifestarea violentei fizice sau psihologice.
- Traume psihologice din copilarie: divortul parintilor, decesul.
- Controlul parental excesiv sau insuficient.
- Absenta unuia dintre parinti.
- Schimbarea frecventa a parintilor.
- Atasament excesiv fata de copil.
- Conflicte intre parinti cu privire la educatia copilului.
Copilul nu manifesta imediat agresivitate si nu comite abateri distructive. Initial, el incepe sa simta durere si, daca nu este observat la timp si nu este eliminata cauza acestei afectiuni, se va dezvolta in forme mai grave de manifestare a furiei.
Potrivit psihologilor, principalul motiv pentru comportamentul distructiv al copiilor este suprimarea independentei si initiativei lor. Astfel, apar conflicte, deoarece copiii nu se pot realiza pe ei insisi, nu-si pot dezvolta individualitatea si totul din cauza autoritarismului excesiv al adultilor.
Se intampla ca parintii sa-si aminteasca de copilul lor doar atunci cand apare vreo problema. Se pare ca, dupa ce problema este rezolvata, intregul proces educational se incheie, iar copilul devine din nou abandonat. Cum se atrage atentia adultilor? Asa este – inceperea din nou a comportamentului imoral.
Un alt motiv este monopolizarea copiilor de catre scoala. Elevii protesteaza impotriva volumului mare de munca si a cerintelor stricte cu un comportament inadecvat, intarziind, absenteism si aspect nepotrivit.
Potrivit lui Sigmund Freud, o atitudine proasta fata de propriul „eu” este cauza dezvoltarii unui comportament distructiv. Alfred Adler credea ca distructivitatea apare atunci cand o persoana se simte neajutorata, nesatisfacuta si insolvabila.
Erich Fromm a sustinut ca energia fructuoasa nerealizata si obstacolele in calea realizarii obiectivelor lor ii imping pe oameni la actiuni distructive. El a considerat comportamentul distructiv ca fiind o reactie umana la distrugerea conditiilor normale de viata.
Sa recapitulam. Comportamentul distructiv isi poate lua radacinile din copilarie sau poate fi rezultatul unor ambitii, obiective si interese neimplinite. O influenta deosebita asupra formarii unui anumit model de comportament este exercitata de societate, de situatia socio-economica a tarii si de mass-media. De asemenea, motivele pentru un comportament deviant sunt anumite trasaturi de caracter date de natura, caracteristicile sistemului nervos, leziuni la cap si, desigur, dependenta de alcool sau droguri: pentru cineva, un pahar de sampanie va adauga pur si simplu dispozitie, iar pentru altcineva aceasta doza va fi suficienta pentru a se arata intr-un mod negativ.
Cum se manifesta?
Comportamentul distructiv are mai multe forme de manifestare si poate viza distrugerea relatiilor interpersonale, a mediului si chiar a propriei persoane.
In raport cu obiectele sociale, comportamentul distructiv poate fi impartit in mai multe tipuri:
- Intrapersonal: o persoana manifesta o atitudine neglijenta fata de sine, consuma alcool sau substante ilegale, nu are grija de aspectul sau, nu respecta siguranta atunci cand foloseste mijloace tehnice sau cand conduce o masina. Adesea se izoleaza de toata lumea, prefera sa nu comunice cu cei din jur si este predispus la o autocritica publica excesiva. Isi exprima sentimentele si instabilitatea psihologica in aspect: isi face tatuaje, cicatrici etc.
- Interpersonal: comportamentul distructiv se manifesta in raport cu alte persoane. O persoana isi exprima lipsa de respect fata de interlocutor, incearca sa ii diminueze importanta, datorita acestui fapt isi mareste stima de sine. Aceasta include insulte, amenintari, calomnii, etc.
- Metapersonal: O personalitate distructiva refuza sa isi indeplineasca rolul, de exemplu, munca sau familia. Acest lucru se manifesta sub forma de mobbing, intimidare in raport cu membrii grupului din care face parte persoana respectiva, conflicte intergrupale, revolte, neindeplinirea indatoririlor sale directe. Aceasta include actiunile de protest ale celor care executa pedepse. In acest fel, detinutii isi arata dezacordul cu regulile si doresc sa schimbe starea de lucruri prin forta.
Tulburarile de comportament de personalitate se impart in doua tipuri principale :non-standard si distructive. Aceasta din urma, la randul sau, este impartita in distructive din exterior si distructive din interior.
Distructiv extern poate fi adictiv – o situatie in care o persoana incearca sa scape de realitate prin utilizarea de droguri ilegale sau prin orice actiuni active, si antisocial – in acest caz, legile si drepturile altor persoane sunt incalcate sub forma unui comportament imoral.
Comportamentul intradistructiv este impartit in urmatoarele tipuri:
- Sinucigas: Persoana decide sa se sinucida sau este aproape de a-si lua viata.
- Conformist: o personalitate distructiva ia un exemplu de la autoritate, actioneaza sub influenta cuiva.
- Narcisist: o persoana nu are empatie, devalorizeaza relatiile, este increzatoare in propria perfectiune, iar prin comportamentul sau incearca in orice mod posibil sa isi creasca stima de sine, in timp ce ii umileste pe ceilalti.
- Fanatic: aici este vorba de a urma orbeste idei, opinii.
- Autistic: persoana este izolata de societate, traieste intr-o lume a propriilor iluzii.
Formele de comportament distructiv includ extremismul, terorismul, radicalismul. Oamenii de stiinta considera ca toate acestea sunt verigi ale unui singur lant. In primul rand, apare o aderenta fara compromisuri la anumite opinii si idei (radicalism), apoi acest angajament ia forme extreme, apare o amenintare la adresa sigurantei vietii oamenilor (extremism). Mai departe, situatia capata un avant si mai grav si duce la fanatism, ca urmare, sunt comise acte teroriste pentru a atinge prin forta obiective politice, religioase si de alta natura.
Extremismul in randul tinerilor din zilele noastre a devenit un fenomen de masa. Adolescentii se afla in pragul unei noi vieti, se confrunta cu primele obstacole si probleme, cu nesiguranta, de aici si cresterea anxietatii, a stresului. In aceasta stare, o persoana este capabila de acte distructive nu numai din proprie vointa, ci si sub influenta altor persoane.
Exista mai multe clasificari ale formelor de comportament distructiv, dar toate modurile de manifestare a acestuia sunt insotite de o deteriorare a nivelului de trai al unei persoane, distorsiuni cognitive , afectarea stimei de sine, instabilitate psihologica si emotionala.
Prevenirea comportamentului distructiv
Prima regula pe care trebuie sa o invatati este ca, pentru a evita dezvoltarea comportamentului distructiv al unei persoane, trebuie sa va ocupati de prevenirea acestuia. Daca distrugerea a luat deja amploare, atunci terapia va consta in inregistrarea la un departament de psihiatrie, dar este mai bine sa nu o aduceti intr-o astfel de stare.
Prevenirea comportamentului distructiv consta in formarea anumitor calitati, in socializarea individului. Aceasta incepe in familie si continua in institutiile de invatamant, de aceea este important sa se acorde o atentie deosebita adaptarii copiilor la societate, sa se stabileasca norme si reguli de comportament, sa se formeze o viziune corecta asupra lumii.
La scoala, masurile preventive sunt urmatoarele:
- monitorizarea prezentei la lectii de catre copii, in special a adolescentilor dificili;
- urmarirea progresului copiilor;
- atragerea elevilor la evenimente sociale, munca in echipa , cluburi sportive si cercuri de creatie;
- lucrul asupra relatiilor din cadrul familiilor elevilor: profesorii ar trebui sa fie constienti de situatiile familiale dificile, de impactul negativ al parintilor asupra copiilor etc.
- efectuarea de sesiuni de remediere cu elevii.
Sarcina principala a profesorilor este de a identifica premisele pentru comportamentul distructiv al elevilor, de a acorda atentie celor care incalca disciplina general acceptata si de a lua masuri preventive cu acestia. Incalcarea disciplinei poate include nu numai intarzierea, absenteismul si aparitia nepotrivita, ci si o atitudine jignitoare fata de colegi, elevi, cauzand daune valorilor materiale.
Daca un copil se comporta distructiv, atunci exista o anumita contradictie interna sau externa care il impiedica. Parintii trebuie sa mentina contactul emotional cu copilul, sa fie atenti la el, sa fie interesati de viata lui, astfel incat sa se simta o persoana cu drepturi depline.
Iata ce ii sfatuiesc psihologii pe parintipentru a evita dezvoltarea unui model de comportament distructiv la un copil:
- Fiti atenti la persoanele cu care comunica copilul dvs.: ar putea sa aiba parte de o companie proasta sau sa se alature unor grupuri antisociale pe internet. Copiii si adolescentii sunt usor de influentat de figurile de autoritate.Un exemplu negativ este contagios mai ales pentru cei care, datorita varstei lor, sunt in pragul schimbarii si trec printr-o restructurare psihologica.
- Invatati-va copilul regulile de baza de siguranta: in acest fel va intelege ca este responsabil pentru propria viata si se va gandi de zece ori inainte de a face ceva imoral.
- Fiti atenti la relatia cu copilul dumneavoastra: intrebati-va daca are incredere in dumneavoastra? Si dumneavoastra fata de el? Controlul excesiv, autoritarismul sau, dimpotriva, permisivitatea influenteaza negativ starea lui psihologica. Daca dati dovada de duritate, fiti pregatiti ca el sa va raspunda in acelasi mod sau sa manifeste agresivitate fata de alte persoane. Daca aveti un interes scazut fata de viata copilului dumneavoastra, acest lucru poate duce la dezvoltarea sentimentelor de singuratate si abandon. Cautati mijlocul de aur.
- In timp, identificati starile de criza ale copilului: daca este incordat, foarte suparat din cauza a ceva, se comporta impulsiv sau, dimpotriva, este izolat de toata lumea, este necesar sa intelegeti cauza acestei stari si sa o eliminati. Poate ca aceasta este o manifestare a instabilitatii psihologice sau o reactie la substante alcoolice si psihotrope.
- Ajutati copilul sa se autodetermine: copiii ar trebui sa fie implicati in ceea ce le place. Care sunt hobby-urile fiului sau fiicei dumneavoastra? Daca nu, oferiti posibilitatea de a incerca in directii diferite, lasati copilul sa aleaga ceea ce ii va face placere si din care va obtine energie pozitiva. Sprijiniti-l in demersurile sale.
- Interesati-va de treburile copilului dumneavoastra: aceasta este o intrebare simpla, dar foarte importanta. Ar trebui sa fiti la curent cu relatiile sale cu colegii, cu profesorii. Intrebati-l cum a decurs ziua. Acest lucru il va face pe copilul dumneavoastra sa se simta important.
- Acordati atentie stimei de sine: o stima de sine scazuta duce la un sentiment de inutilitate. Pentru a face fata experientelor lor, copilul incepe sa se comporte necorespunzator.
- Fiti un exemplu: copiii isi imita parintii. Nu e de mirare ca se spune ca, daca ceva nu se potriveste cu comportamentul copilului, trebuie sa acordati atentie la voi insiva. Cum te comporti in societate? Aveti relatii sanatoase in cadrul familiei dumneavoastra? Aveti grija cum vorbiti?
- Oferiti posibilitatea de a alege: copilul ar trebui sa fie capabil sa ia decizii independente si sa ia initiativa. Aceasta aduce responsabilitate.
- Insuflati dragostea pentru dezvoltare: copiii ar trebui sa fie motivati sa studieze, sa atinga obiective, deoarece acest lucru ajuta la evitarea autodistrugerii.
- Sprijina in momentele de esec: desigur, niste cinci sunt grozavi, dar nici un doi nu este un dezastru. Copilul trebuie sa inteleaga ca greselile se intampla tuturor si acest lucru este complet normal. Ajutati-l in momentele de anxietate, de ingrijorare – astfel va invata sa priveasca in mod constructiv perioadele dificile din viata.
- Fiti atenti la o schimbare brusca de comportament: aceasta poate fi rezultatul unor experiente interne, influenta unui mediu negativ, sau un indicator al maturizarii. Daca astfel de schimbari sunt asociate cu o perioada de tranzitie, atunci adaptati-va la situatie, sprijiniti-l. Vrea sa fie mai independent? Oferiti o astfel de oportunitate.
- Cultivati o atitudine toleranta fata de oameni: copilul trebuie sa inteleaga ca toti oamenii sunt diferiti, sa le respecte varsta, nationalitatea, statutul social.
- Daca copilul dumneavoastra a fost abuzat sau a aratat acest lucru altora, raspundeti imediat la situatie: in acest fel veti preveni dezvoltarea stresului si ii veti face clar ca orice manifestare a unui comportament inadecvat in societate atrage dupa sine o anumita pedeapsa.
- Atrageti la munca in comun: in primul rand, aceasta formeaza un sentiment de importanta, iar in al doilea rand, copilul isi va directiona energia in directia corecta si utila si va intelege valoarea muncii.
- Discutati actiunile: daca copilul s-a aratat deja de partea rea, atunci trebuie sa intelegeti motivele actiunilor sale. Intrebati de ce a facut-o copilul? Ce a vrut sa obtina? In acest fel veti intelege ce il deranjeaza si veti putea rezolva problema impreuna.
- Evitati conflictele dintre adultii din familie: atunci cand parintii se injura, copilul se simte neputincios si, in acelasi timp, simte atat furie, cat si dragoste fata de rude. O astfel de energie contradictorie isi gaseste debuseul in actiuni distructive.
- Oferiti posibilitatea de a se relaxa pe deplin si de a-si satisface nevoile de baza: daca copilul se simte constant obosit, acest lucru va provoca stres emotional si va afecta sanatatea mintala.
- Daca credeti ca nu puteti rezolva situatia de unul singur, solicitati ajutor profesional: parintii se pot simti neputinciosi in cresterea si sustinerea psihologica a copiilor lor. Nu trebuie sa va fie rusine de acest lucru, pentru ca totul vine cu experienta sau cu ajutorul unor specialisti calificati. Si chiar daca nu reusiti sa gasiti un limbaj comun cu copilul dumneavoastra, exista o solutie.
- Tineti pasul cu vremurile: invatati noile tendinte ale tinerilor, subculturi, acronime etc. Astfel, veti fi pe aceeasi lungime de unda cu copilul dvs. si veti putea intelege la timp ca ceva nu a mers bine, de exemplu, daca copilul a intrat intr-o societate / comunitate nefavorabila.
- Formati valori: copilul trebuie sa inteleaga ca un comportament distructiv este rau. Atitudinea corecta fata de ceilalti, fata de sine, fata de sanatate, fata de munca trebuie insuflata inca din copilarie.
Oricare ar fi cauza comportamentului distructiv al unui copil care studiaza la scoala, este necesar sa raspundeti la timp la semnalele de alarma, sa identificati cauzele unui astfel de model de comportament si sa le eliminati. Familia si scoala ar trebui sa colaboreze in aceasta privinta, deoarece, de multe ori, ceea ce nu este vizibil pentru ochiul parintilor poate fi observat de profesor si invers.
Tendinta de deviere se poate manifesta la orice varsta si exista multe motive pentru dezvoltarea evenimentelor: cineva nu a putut supravietui pierderii unei persoane dragi, cineva nu a iesit dintr-o criza psihica sau a intrat intr-o situatie de viata dificila. Daca punctul de cotitura a avut deja loc, trebuie sa aveti grija in prealabil ca energia interna si experientele sa gaseasca calea de iesire corecta.
Primul pas este sa dezvoltati empatia. Deci, o persoana va invata sa comunice, sa inteleaga sentimentele altor persoane, sa scape de agresiune. Trebuie sa fii capabil sa te sustii in momente dificile, sa gasesti sprijin care sa te ajute sa te simti increzator si sigur.
Daca va aflati intr-o situatie dificila si sunteti pe punctul de a comite un act distructiv, incercati urmatorii pasi:
- Evaluati-va starea fizica: emotiile se reflecta in corp. Ascultati-va. Ce simtiti in abdomen, spate, gat, piept?
- Constientizati-va starea emotionala: potriviti senzatiile fizice cu emotiile. De ce simtiti o tensiune in gat sau o apasare in piept?
- Intelegeti daca exista impulsuri: starea dumneavoastra fizica si emotionala va face sa doriti sa faceti ceva rau? Daca da, ce anume?
- Evaluati consecintele actiunilor posibile: ce se va intampla daca veti comite un act distructiv? Va provoca daune sau durere? Intelegerea a ceea ce se poate intampla in cele din urma este cea care va poate opri.
- Luati o decizie: aveti alte optiuni pentru evolutia evenimentelor? Ce poate duce la cel mai bun rezultat? Ganditi-va la ceva bun, la ceea ce se va intampla daca nu dati dovada de agresivitate.
Puteti ajunge la o solutie constructiva prin constientizarea gandurilor si sentimentelor dumneavoastra. Iar creativitatea este o modalitate excelenta de a va elibera energia. Multi mari artisti si-au creat picturile in momente de experienta, iar scriitorii si-au exprimat emotiile pe hartie. Incercati – poate ca nu numai ca veti scapa de tensiune si va veti imbunatati starea interioara, dar veti descoperi si un nou talent in dumneavoastra.
Rezumat
Un model distructiv de comportament este caracteristic tuturor, dar se manifesta intr-un moment dificil al vietii, cand o persoana cade intr-o palnie de instabilitate emotionala si psihologica. In spatele oricarei actiuni distructive se afla un anumit motiv, care este declansatorul.
Dezvoltarea moderna a lumii aduce nu numai beneficii, ci poate afecta negativ psihicul fragil al adolescentilor, de unde rezulta acte imorale necugetate sau, chiar mai rau, crime. Normele si regulile de baza ale vietii sunt stabilite in copilarie de catre familie.
Ar trebui sa se acorde o atentie deosebita prevenirii si comportamentului distructiv in scoli. Profesorii ar trebui, de asemenea, sa participe la educatia copiilor, la formarea unei intelegeri a ceea ce este rau si ceea ce este bun. Numai printr-o abordare integrata a lucrului cu copiii si adolescentii pot fi evitate consecintele grave ale experientelor interioare ale acestora.
Nu uitati ca parintii dau un exemplu pentru copiii lor. Acestia le copiaza comportamentul, obiceiurile, asa ca multe depind de climatul din casa. Petreceti suficient timp cu copilul dumneavoastra, discutati cu el despre subiecte serioase si abstracte, creati o atmosfera de incredere si intelegere reciproca, interesati-va de viata lui, raspundeti imediat la o schimbare brusca a dispozitiei si comportamentului. Acest lucru nu este dificil, principalul lucru de retinut este ca prevenirea ar trebui sa fie in timp util, este mai usor sa prezici o situatie dificila decat sa te recuperezi de consecintele sale.
Va dorim mult noroc!